Traumatismele cranio-cerebrale sunt principala cauză a deceselor în cazul populației sub 40 de ani, arată statisticile Organizației Mondiale a Sănătății. Aceste traumatisme reprezintă aproximativ două treimi din decesele în urma traumatismelor de orice fel, iar marea problemă a celor care rămân în viață este că în foarte multe cazuri rămân cu handicapuri post-traumatice. Aceleași date arată că 11,5 milioane de europeni care au supraveţuit în urma traumatismelor cranio-cerebrale prezintă astăzi dizabilităţi fizice sau tulburări cognitive şi emoţionale.
Traumatismele cranio-cerebrale fac ravagii printre nou-născuți și copiii mici.
Nici statisticile noastre nu arată prea bine. Anul trecut, aproximativ 600 copii cu vârsta între 0-1 an au fost aduși la camera de gardă în urma unor traumatisme cranio-cerebrale cauzate de controlul neadecvat al părinților. Am internat la 21 de copii cu vârsta între 0-1 an și am operat 8. De asemenea, am avut internați 16 pacienți cu vârsta între 1-2 ani. 2 dintre acești copii au avut nevoie de operații.
Majoritatea traumatismelor s-au produs prin cădere.
Căderi din pat. Căderi de la alt nivel – de pe masa de înfășat și chiar și de pe mașina de spălat. Agresiuni. Căderi de la același nivel. Căderi din pat, din hamac, de pe mobilier, din căruțul de cumpărături. Căderi de la înălțime (etajul 2, etajul 3). Pare incredibil!
Aș face o mențiune legată de masa de înfășat.
Are în jur de 90 cm înălțime. Este o soluție modernă, care permite mamei să lucreze într-o poziție mai sănătoasă pentru coloana ei vertebrală. Dar masa de înfășat cere extrem de multă atenție din partea celei care manevrează sugarul. Un moment de neatenție din partea mamei și o mică zvâcnire a copilului sunt suficiente: se poate produce un accident care poate avea urmări irecuperabile. O să spuneți că este vina mamei (sau a tatălui, a bonei sau a bunicii). Așa este, legile pedepsesc vinovații, dar că stabilirea vinovatului nu schimbă cu nimic starea de sănătate a copilului.
Câteva explicații „tehnice” privind traumatismele cranio-cerebrale și sistemul natural de protecție a creierului.
Fără să vreau să dau lecții și exprimându-mă pe înțelesul tuturor, trebuie să vă spun câteva lucruri despre fragilitatea creierului și a tot ce înseamnă protecția acestuia în cazul copiilor. Creierul are consistență gelatinoasă, stă în mediu lichid (lichidul cefalorahidian) și este învelit în membrane (meninge). În exterior, este protejat de cutia craniană.
Pare că avem un sistem natural eficient de apărare a creierului. Dar nu este suficient!
În cazul copiilor, mai ales în situația sugarilor, protecția față de traumatismele cranio-cerebrale este mult mai mică. Creierul acestora conține mai mult lichid, e mai moale, nervii nu sunt maturizați, oasele capului sunt moi. În caz de cădere de la înălțime mai mare, cum e pe masa de înfășat, în situația în care copilul se lovește la cap, sistemul de protecție cedează foarte ușor. Sau, chiar dacă înălțimea e mică, se lovesc de corpuri contondente. Oasele craniului se pot fractura dacă întâlnesc corpuri contondente sau dacă distanța de cădere e mai mare, pot apărea contuzii ale creierului, hematoame intracraniene care comprimă creierul sau dilacerări (rupturi ale creierului produse de fragmentele din oasele fracturate).
Sistemul de apărare a creierului în cazul sugarilor și al copiilor mici este fragil. Așa cum sunt și ei. Ca neurochirurg pediatru, vă spun că, sufletește, e foarte greu să ai pe masa de operație un nou-născut. Și e greu să vezi sentimentul de vinovăție din privirea speriată și înlăcrimată a mamei care te așteaptă la ieșirea din operație. Dacă nu vreți să știți cum este, aveți grijă mare, clipă de clipă, de cei mici.
Sursa foto: pixabay.com
